Claudia’s Blog | 15 minutes of fame

Am revenit cu povestile. Ultima oprire din concediu a fost la o fabrica si o sa povestesc tot ce trebuie sa stiti despre ciocolata: Zotter (Nu, nu sunt platita pentru publicitate ) Daca pana acuma nu am povestit de cea mai buna ciocolata ce am mancat-o vreodata, e sigur momentul. Desi… mancati cu grija, sa mai ramana si pentru moi! Ma bazez pe faptul ca sunt si oameni care nu stiu ce e bun Am aflat de ciocolata asta de la cumnatul meu Flo (la site-ul lor inca lucrez cica…) si m-a fermecat din prima marca/conceptul/stilul, inainte sa gust ciocolata. Dar cand am gustat… hmm, a fost clar: o sa fiu mereu fanul lor!!!

Am ajuns la fabrica de pe o culme de deal, intre sate. Prima impresie a fost uauu, cate autocare si cata lume. La intrare vad caricaturiile astea si e cam greu sa nu zambesti.

Fabrica e pur si simplu de poveste, totul e o poveste si multa imaginatie, de la ingredientele folosite in ciocolata, ca de exemplu jumeri la tablourile ce le intalnesti pe culoarul pentru vizitatori, statui, ciocolata ce se invarte pe scripeti, metri intregi, candelabre din hartie… Totul are umor! Plus ciocolata, helloo ciocolata! Ei aduc cacao de la mama ei d-acasa, din America Latina. Primul stop al turului e la CocoaCinema – Teatrul de ciocolata, unde vedem un film despre cum se produce cacao si asta pentru ca produsele lor sunt bio si fairtrade.  E adevarat, filmuletul e in germana, dar e filmat in mare parte in America Latina, asa ca se intelege. In circuitul ce il faci dupa teatru, pe drumul ciocolatii, ai si un ghid audio, care e tot in germana, dar am inteles ca e pe drum si varianta in engleza.

Si cata ciocolata am mancat… Personal, nu-mi place ciocolata ce sare de 60% cacao e prea amara pentru viata mea, dar tot nu am reusit sa gust tot ce era pe traseul de vis, dulce si bun! Normal ca la sfarsit cand am tabarat pe rafturile din magazin, nu mai stiam ce sa iau, ca erau atatea care mi-au placut Au fost destul de multe, ca la casa ni le-a pus tanti d-acolo intr-o cutiuta. Super dragut!

Si tot in magazin am gasit si asta, hahaaha

Punct ochit, punct lovit: am vazut fabrica lui Zotter!

Dupa multi nervi am ajuns saptamana trecuta in aeroportul din Kiev si am reusit sa ne tiram d-acolo. Un tablou imens domnea langa gate-ul nostru: pictura cu un pahar de Stella Artois.

Am ajuns acasa pentru o zi si dupa am plecat in Romania. A fost stres ca intotdeauna, multe de facut si din pacate putin timp. O sa detaliez intr-un post viitor, important e ca am mancat salata de vinete si ardei copti! N-am prea avut timp pe net si din Piata Unirii se pare ca nu mai merge netul…   Oricum am apucat sa savurez o limonada acolo si un cocktail.

Maine plecam in concediu in Austria, o saptamana de relaxare, liniste, mai multa liniste si mai ales no stres!

S-au dus aproape 2 luni de cand suntem in Kiev. A fost prima data cand am stat o luna intr-un hotel… Am stat la Opera Hotel, care face parte din grupul ‘The Leading Hotels of the World’ si probabil e cel mai bun hotel din Kiev. Super hotel n-am ce zice, dar cand stai o luna incepi sa vezi cum oamenii nu sunt pregatiti sa te tina o luna… de la lucruri simple, ca de exemplu nu stiu ca mai trebuie sa si aspire; oarecum firesc avand in vedere ca oamenii stau, de cele mai multe ori, doar cateva zile si se face curat dupa plecarea lor. Serviciile au fost ok si chiar nu s-a intamplat sa avem nevoie de ceva si sa nu se poata rezolva, dar poate si din cauza ca nu am avut “nevoi/dorinte excentrice”. Da, l-as mai recomanda si altora, pentru ca aici e Ucraina, o tara in care iti dai seama ca nu e usor sa motivezi oamenii sa faca un lucru de calitate si sa ofere ce e mai bun. Si asta cred ca tine de “mentalul colectiv”, oarecum asemanator cu Romania. Cristi a scris un blog cu toata istoria noastra la hotel. Am citit si blogul lui manafu despre experienta lui la un astfel de hotel…

Sa ne intoarcem la Kiev, oras minunat cu o gramada de locuri de vizitat. Nu am apucat sa vedem tot, in cele 2 luni. Dar am apucat sa ne bucuram de varenyky/vareniki (wiki click!), o mancare traditionala ucraineana, un fel de coltunasi cu carne, branza dulce, fructe. Superrr buni! Cristi s-a bucurat si de cvas (wiki click!) o bautura populara aici, pe care o gasesti cam la fiecare colt de strada si la magazine de cumparat. Gustul e asemanator cu berea, doar ca nu are alcool sau nu suficient incat sa conteze. Nu prea era pe gustul meu…

Am vizitat Pecherskaya Lavra (Manastirea Pesterilor), dar despre asta am povestit deja. Am mai fost la Muzeul satului, din pacate asta se intampla exact intr-o zi in care umiditatea abia iti permitea sa respiri. E un loc minunat sa-ti petreci ziua, nu stiu exact cat e de mare dar noi cred ca am vazut doar o particica din el. Ne-am suit pe colina si cat vedeam in jur era doar muzeul. Aer curat, mestesugari cu produse la vanzare, liniste… Am fost la Golden Gate, o mica – hai sa-i spun – fortareata, in mijlocul Kievului. Am vizitat Monumentul Patriei Mama si Muzeul Celui De-al Doilea Razboi Mondial; din pacate in muzeu nu erau deloc explicatii in limba engleza. Dar tot ti se facea pielea de gaina la anumite imagini… Si Monumentul Patriei Mama e ceva imens, odios de mare - 102 metri inaltime, 530 tone - cand m-am pus langa el m-am simtit ca o furnica. Din pacate nu am inca pozele pe comp, dar cand o sa fie toate pe net o sa pun link. Am incercat sa vedem muzeul figurilor de ceara, dar am gasit pe net ca a fost inchis din lipsa de spatiu. Muzeul Cernobyl nu este la adresa pe care am gasit-o pe net, cladirea respectiva era in renovare, asa ca n-am putut sa-l vedem. Nu o sa incep sa insir cele peste 5 catedrale/biserici absolut impresionante… Si la toate astea se mai adauga o gramada de locuri in care sa-ti petreci timpul liber, la iarba verde. Piata Independentei si strada Kreschatik, care in fiecare weekend este inchisa traficului de masini. Am fost intr-o seara si e absolut superb: cantareti, dansatori, scamatorii cu foc. Si la astea toate se adauga inca o gramada de chestii pe care nu le-am vazut…

Oare asa o fi si in Bucuresti?! Ne-am propus un weekend si acolo, sa afcem o comparatie. Sa vedem cand om avea timp…

Si azi, ne adunam bagajele: maine e ziua mult asteptata, ajungem acasa 2 ore de zbor pana la Viena si totul reintra pe fagas normal. Da, avem extrem de multe si nu hainele mele, cum va inchipuiti, nuuu, jumate din bagaje sunt cabluri, laptopurile, hardurile, aparatele de fotografiat, wii. Cand am sosit, Cris a trebuit sa-si arate talentele si s-o vrajeasca pe aia de la austrian airlines sa ne lase sa nu platim. Sa vedem cum plecam Sunt curioasa cate kg in plus avem, oare ajungem la 15 kg? Oricum urasc bagajele! Sa le fac, sa le desfac, sa le tarai dupa mine… In toate formele lor.

Na bun… am citit de concursul de la PCNews in yuca’s blog (click!) si spre deosebire de cei care sunt sceptici, eu cred ca o sa se dea ceva la sfarsit, ca altfel renumele o sa-i omoare de tot.

Dar sunt curioasa daca nu cumva sunt chiar eu cea mai talentata blogerita. Poate acum o sa ma descopere PCNews. Si atunci o sa fiu surprinsa, mult mai surprinsa decat daca as castiga la loto sau daca un fulger ar trazni in apropiere de mine

Nu cred ca o sa se dea 5000 de euro, dar ramane ca timpul si PCNews (click!) sa-mi dovedeasca ca am gresit.
Desigur o tara de publicitate nu strica, asa ca sa vedem ce o sa fie cu concursul in septembrie; se pare ca atunci se desemneaza castigatoarea

Cate ceva despre memorie si cum e cand nu o ai – DaysWithMyFather (click!) Mi-a fost dat sa vad care sunt efectele bolii Alzheimer la o persoana draga, e un dezastru; asa am ramas cu sechele si interes pentru subiect. Site-ul prezinta viata fara memorie de scurta durata. Think again!

Povestea Internetului – It’s a Wonderful Internet (click!) Cum ar fi viata fara net? Cum nu ai putea sa faci mai nimic? Sau cum ai putea sa te re-incepi sa te bucuri de lucruri uitate: cd-uri, filme vechi… Super tare facut! Doar duma cu Al Gore nu o inteleg

7 orase abandonate – weburbanist (click!) Si asa m-am convins ca nu vreau sa merg la Cernobyl. Foarte multe informatii pe site, dar cele mai interesante post-uri mi s-au parut cele despre cladiri, orase abandonate. Are si link-uri cu filmulete de pe youtube, cu Pripyat, Ukraine (click!) asa cum arata azi (click!) Piele de gaina, instant. Plus filmuletele ce mai sunt pe youtube cu efectele dezastrului.

Ieri am fost artista, m-a lovit inspiratia Asta e o gluma desigur. Am avut chef de ceva tutoriale de Photoshop si cum sunt abonata la o gramada, m-am apucat sa-l fac pe asta cu sigiliul ca s-ar putea sa-mi foloseasca cand o sa ma apuc sa fac pagina aia de calatorii. Oricum pana atunci – cine stie cand va fi – tot fac chestii de genul asta, unele chiar pentru site-ul cu pricina.

Talent?! Sincer, nu cred ca este Cred ca o data am facut ceva de capul meu, mai calumea, in rest invat si eu de la cei care stiu. Si am luat tutorialul de la PSHERO (click!) si am bagat mare. Nu e tot ce a facut el acolo, adica fundalul e altul ca ar fi fost prea complicat sa mai fac si chestia aia. Numai cand am vazut ca incepe cu “tin o pagina de hartie in buzunar pentru cateva ore”, mi-am dat seama ca nu e de mine. Si sfoara nu arata ca cea din tutorial, mi-am bagat eu mana p-acolo sa arate a sfoara adevarata Daca chiar vrea cineva psd, e aici (click!)

Am citit blogul lui cabral si al lui antisocial, am vrut sa comentez dar mi-am dat seama ca erau prea multe lucrurile pe care vroiam sa le spun.

1). Imi amintesc cum in urma cu – ma ridic sa iau pasaportul sa vad – 4 ani am stat la coada sa-mi fac pasaport nou, in Timisoara. Asta pentru ca am refuzat sa se vorbeasca cu Xulescu si ca sa-mi demonstrez ca lucrurile se pot rezolva si altfel. Si s-au rezolvat. Am stat ca o fraiera, vreo 3 ore, afara, in frig la vreo -10 grade celsius. Cand am intrat inauntru m-am lasat calcata in picioare, la figurat, de toti cei care erau cu Xulescu si intrau in fata. Am facut scandal… si nu s-a intamplat nimic. Rezultatul: eu cu o poza in pasaport de se sperie si mortii si bonus: o amintire de neuitat!

2). Imi amintesc cum am fost la posta si am stat la coada jumate de ora ca sa intreb daca nu cumva e o recomandata trimisa de 3 saptamani, par avion din tari straine. Tipa d-acolo m-a facut instant nesimtita ca imi permit sa intreb asa ceva… Bineinteles ca am cerut sa fac reclamatie pe loc si mi s-a spus ca nu se poate asa ceva ca ea nu are superiori. De nervi am plecat, dar m-am intors; i-am citit numarul din piept si am facut reclamatie scrisa la Posta Romana. A durat mult pana sa aflu unde se inscriu reclamatiile. Intr-un final, in termenul de 30 de zile, am primit raspuns, tipa fusese sanctionata. Mai am raspunsul acasa, fiind singura mea victorie in .ro.

3). Mergeam cu troleul 17, ca intotdeauna. Controlorul vine, biletele, abonamentele. Ca de obicei, totul ok si vad pe unu ca scoate niste bani, da controlorului si gata, treaba rezolvata. Am fost sa fac reclamatie. Mi s-a spus in fata ca asta e practica si nu au ce sa faca, nu au cum sa opreasca “progresul” si nu isi permiteau sa dea afara pe cineva: “Cine vine pe-o leafa de ****?”

Nu cred ca exista prea multi oameni care sa se laude cu ce au reusit ei sa schimbe in .ro, dar stiu sigur ca sunt locuri unde e mai nasol. Pe unde ma duc spun ca sunt din Romania si mi se rade in nas, chiar acum cateva saptamani. Si se uita lumea ciudat la mine, si ce?!

Uite peste ce dau: David Piper – milionar blonav de cancer isi vinde “viata” pe ebay, adica titlul, pamantul, ferma, bentley, etc., etc.

Mr Piper commented: “I am hoping to sell my entire life and lifestyle to one buyer if they have the money. It is all there, the property, the brace of Bentleys, the paintings, the businesses and the books.”

Pai si atunci ce sens are?! Pentru ce nu ai trait tu ca un om normal?! Fara sa te agiti sa faci mai mult si mai mult? Si ca totul sa fie mai absurd: la sfarsit, vinzi tot. Pentru ca atunci iti dai seama ca nu conteaza cat de multe masini, hectare sau proprietati ai? Plus mai apare scris si asta, pe ebay:

CAN INCLUDE DAVID, THE EXISTING ECCENTRIC LORD OF THE MANOR physically as well to a suitable purchaser!!

Lumea in care traiesc e prea ciudata, mult prea ciudata…